-
Bari with a kid
Călătoritul cu un copil este, cu siguranță, diferit de călătoritul singur sau în doi. Dacă înainte îmi plăcea să mă pierd pe străduțele întortocheate, în căutare de culori, arome și senzații noi, acum sunt frecvent pierdută prin labirintul fricilor și al anxietăților de proaspăt părinte. Nu-mi mai trebuie hărți și locații, drumul spre locurile de joacă e drept și primul pe care-l învăț. Alora, aș putea să scriu articolul ăsta într-o notă obiectivă (optimistă), să relatez strict ce s-a întâmplat, ce putea fi observat din exterior, și s-ar deduce că lucrurile au fost ușoare, relaxante și ne-am descurcat de minune, sau aș putea să prezint rollercoaster-ul tuturor emoțiilor prin care…
-
Azore – în căutare de balene
Simți vreodată că în unele locuri parcă e scris să ajungi, pe când în altele, probabil că nu? Azore e un vis mai vechi de-ale mele, aș fi vrut să ajungem aici anul trecut, n-a fost să fie, așa că ne-am încăpățânat (probabil mai mult eu) să îl atingem anul ăsta. De ce Azore? Îmi suna exotic, verde, departe (deși nu cel mai departe) și avea balene. Ca un Ahab modern, pasiunea mea pentru aceste frumoase creaturi mă trage, în ultima vreme, spre locuri unde aș putea să le vânez vizual. Varianta scurtă a acestei povestiri: am venit aici să vedem balene. Le-am văzut? Nu. Prin urmare, dacă sunteți pe…
-
Capo Galera – povestea unui vis
I have a dream… așa a început totul… Să fiu sinceră, cum a început, nu mai știu. Pot spune doar că a încolțit ușor în mine, întâi ca o teamă, apoi o curiozitate, a devenit o atracție, s-a transformat în captivare, ca acum să fie la stadiul de fascinație. Căci așa e. Nu exagerez când spun: mă fascinează lumea mărilor și oceanelor. Probabil frica de care vorbeam, e doar un ingredient care face starea să fie și mai dependentă, devine atracția simțită față de un lucru inaccesibil. Sau, poate frica m-a oprit să gândesc că vreau să fac pasul ăsta mai devreme. Că stau să mă gândesc, iubirea a încolțit…
-
A danish fairytale – West coast, Odense, Copenhagen
Nu făcuserăm noi multe aici, dar de un lucru ne prindem repede: avem de-a face cu o țară cu relief jos. Deși aveau altitudinea maximă la 171 m și singurele ‘vârfuri’ erau reprezentate de dunele de pe țărmuri, asta nu-i dădea înapoi să se laude cu ele. Transformă plajele în parcuri naționale, fac muzee despre flora și fauna locală, trasee de bicicletă și drumeție, toate în locuri ce mie-mi par a fi coclauri cu iarbă enervantă😇 Mă conving de asta în Thy National Park unde, pe zgomotul surd și constant al vântului, căscăm ochii vreo 2 h la surferi și kite surferi, în timp ce ne afundăm prin acele dune…
You May Also Like
A danish fairytale – Aarhus, Aalborg, Skagen
-
A danish fairytale – Aarhus, Aalborg, Skagen
Unde am ajuns?! Asta mă întreb, de când am pus piciorul în această țară. Aeroportul din Aarhus e micuț, atât de micuț, că are loc într-un cort. Poate asta-i dă personalitate, dar e tare interesant să vezi totul atât de compact, delimitat doar de niște plăci de rigips. Îmi dau seama că avem de-a face cu o țară diferită, de când am ajuns la închirieri auto. Am mai văzut amabilitate în Asia de SE, în Turcia, în Grecia, toți am auzit de cât de primitoare sunt unele popoare. Dar aici era ceva mai mult, se vedea în calmul cu care-l gestionau pe românul enervant din fața mea😂. Parcă oamenii ăștia…
You May Also Like
A danish fairytale – West coast, Odense, Copenhagen
-
Wrexham – be careful what you wish for
Când am trecut în rolul ăsta nou, la birou, mi-am dorit un singur lucru: să pot vizita fabrica și să fac mulți bani, dar cum peștișorul a zis “o singură dorință, că exagerezi” am rămas cu vizita🤭. Lucram cu o făbricuță din Wrexham, UK, și mi se părea de bun simț să știu deste ce vorbesc și cu cine, atunci când deschideam gura. Zis și făcut, am așteptat să mă mai dezmeticesc, să nu bat drumul de pomană și să nu înțeleg nimic și am ‘depus cererea’. În ziua când s-a aprobat, am crezut că l-am apucat pe Dumnezeu de picior, tot ce visam era să fac un tur al…
-
Canada – land of all cultures (Part 2)
Ziua 6 ne-o petrecem mai mult în casă, e singura în care chiar plouă. Dimineața ne plimbăm prin “cartier”, luăm în vizor toate arhitecturile, iar apoi ne retragem în vârful patului, cu o carte și pernuțe cu unt de arahide🥨 Pe seară, după ce amorțim de atâta lâncezeală, ne urcăm în camionetă și ne încercăm norocul la Cascadă, poate-poate o vedem decorată cu laserele alea colorate, ca pe TripAdvsior. Pentru asta venisem aici, să vedem Niagara pe lună plină… cât de poetic sună, nu?! Numai bună de Instagram. Acu… întreg la cap să fii și îți dai seama că, la așa plan măreț, realitatea e greu să nu fie dezamăgitoare.…
You May Also Like
Canada – land of all cultures (Part 1)
-
Canada – land of all cultures (Part 1)
Ploaie, nor și frig, asta se anunța pentru excursia noastră. Deși verificam zilnic prognoza, progresele nu erau prea mari, așa că am decis să nu-mi mai pese. Voi invoca puterea manifestării, mi-am zis, adică voi ști de pe acum că vremea va fi ok. Ajung în Toronto, după o escală în Paris și un zbor de 12 ore, ne întâlnim !surpriză! la aeroport și plecăm spre cazare, pe ușoară burniță. Nu manifestasem și pentru ziua sosirii, de-aia😁 Un lucru pe care-l vom observa și experimenta, cât stăm aici, e că nu găsim restaurante cu specific local. Dacă nu vrei carne de bizon și sirop de arțar, nu știu ce alt…
You May Also Like
Canada – land of all cultures (Part 2)
-
Câți bani poți economisi, dacă alegi DIY (do it yourself)
Îți faci un buget la începutul lunii, dar niciodată nu poți să te ții de el. Nu planificasei nici cadoul lui Marcel, nici cafeaua cu Maria, ca să nu mai zic de căderea nervoasă de-ai avut-o la muncă și cum a trebuit să ți-o ștergi din minte, cu 3 cocktailuri. Când eram studentă, țineam de fiecare leu pe care-l primeam de la ai mei. Cum aveam mâncare de acasă, uneori reușeam să mai și rămână, din cei 100 de lei de-i aveam de buzunar. Apoi am început să lucrez, dar neavând prea multe zero-uri la salariu, mi-am păstrat obiceiul cumpătat: tot eu îmi găteam, îmi făceam curat, ieșeam rar în…
-
Maroc – City Life (part 3)
Fes Ni se termină excursia prin deșert, dar nu oricum. Omar, ghidul nostru, ține să ne lase pe fiecare fix în fața cazării din Fes, după ce vorbește cu fiecare gazdă în parte. Un gest pe care nu ar fi fost îndatorat să-l facă, deci e cu atât mai apreciată, calitatea lui de ghid. Ajunși la cazare, nici penumbra serii, nici mirosul de urină de la intrare, nu mă fac să simt o atracție instantă, dar în interiorul Riad-ului, lucrurile par mai calme. O casă superbă, un recepționist incredibil de amabil, o cameră imensă și o terasă minunată, toate ajută la a simți, destul de repede, că îmi place aici.…
let's travel the world
